NOTĂ: Când cuvintele sau propozițiile care anunță enumerarea se așază la sfârșitul ei, cele două puncte se pun după enumerare. Exemplu: Mere, pere, prune: iată fructele cumpărate. 4. Înaintea citării unui text Exempu: Un proverb înțelept spune: „Dacă prietenul tău este miere, nu-l mânca de tot". Se pot pune două puncte după cuvinte ca (de) exemplu, astfel, anume, iată, care anunţă explicări, precizări, exemplificări făcute de vorbitor la ceea ce s-a spus mai înainte: Apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorităţii, care e compusă din pungaşi, din zbiri complici cu briganzii! exemplul[:] d. inspector care s-a-nvoit cu ţigancele. două puncte, două puncte substantiv neutru invariabil 1. Semn de punctuație (:) folosit în scriere pentru a anunța vorbirea directă, reproducerea unor sunete sau zgomote sau un citat, o enumerare, o explicație sau o concluzie și pentru a marca, în același timp, o pauză mai mică decât aceea indicată de punct, așa cum găsim în exemplele: colon. ↘ arată starea sau mișcarea în spațiul care desparte două puncte sau două ființe: Am găsit loc între cei doi colegi. ↘ loc unde (se despart sau) se întâlnesc două sau mai multe drumuri: Am accidentat mașina între două străzi/la intersecția dintre cele două străzi. Două puncte este semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai scurtă decât cea indicată prin punct. Exemplu: „ — A, mamă, bine mi-ai spus tu: în loc de prieteni am găsit niște ticăloși nerecunoscători." (citat din Ion Luca Caragiale, „ Abu-Hasan ") Se folosesc și în asociație cu alte semne de punctuație, precum semnul întrebării și semnul exclamării (la care ne vom referi în alte însemnări programate pentru rubrica de față). Dicționarele rețin cel puțin opt situații în care se recurge la puncte de suspensie. 1) Când se întrerupe definitiv un enunț neterminat. 7FAqVLB.

când se folosesc două puncte